SUFERINȚĂ
Loredana Nimirceag
Doare.
Și tu dori,
doar doare.
Tu mă dori, dar m-ar durea
fără durerea ta.
Doare.
Mă dori nespus, dar m-ar durea și mai tare
dacă nu m-ai mai durea.
Doare.
Loredana Nimirceag
Eva Roșu
Dualitate
Diana Savin
Diana Savin
Schimb de ochi
Hai să facem schimb de ochi,
Să ne privim în suflet și mai departe.
Primește-mi inima plină de zgârieturi
Și fă din ea artă.
Iarbă caldă sub pătura plină de iubire.
Înșir cuvinte pentru tine pe foaie
Pentru că îmi este prea frică să ți le spun.
Totul trece în viteză pe lângă noi
Dar atomii noștri stau nemișcați.
Suntem două puncte pe o hartă imensă,
Și totuși
Nu ești tu,
Nu sunt eu.
Suntem noi.



Diana Savin
Eva Roșu
SINGULARITĂȚI
i.
după un timp, timpul trece,
iar tu
în timp rămâi.
eu n-am putut.
în tine tu, în tine tu,
poate ar fi fost mai ușor să scot timpul
cu mâinile mele,
dar n-am putut.
și arde.
ii.
singur;
în fine, absolut singur,
fără echivoc.
aș aprecia liniștea
dacă nu aș auzi vocea ta
în surdina gândului meu,
și mi-aș închide ochii,
dar îmi este teamă
că aș putea să te văd.
iii.
valul se lovește de țărm,
iar conștiința țărmului se mișcă
se întoarce, se freamătă,
mult mai mult decât valul,
care, până la final, rămâne etern
rece și de piatră.
iv.
încât îmi scap timpul din mână
și aș vrea să îl vărs pe tine;
poate așa pot să te păstrez
așa cum ești, acum.
nu cred că mai pot să respir,
nu am făcut-o
de când te-am cunoscut.
mă predau neantului din tine.

Exubero
Abis concis, precis, nestins
O aură a nopţii vis,
Un caz aprins, de neoprit
Sunt eu, cu mine-am împietrit. Retrospectivă fadă, moartă,
Stând stâncă, plină de ciment şi apă,
E apa vieţii, lacrimi reci,
Ciment demonic, gânduri seci.
Eu nu sunt astăzi, nu voi fi
Si nici n-am fost, oh, reverii,
N-am fost şi nu voi fi vreodată
Ce-ai vrut să scoti din mine-odată.
Eroic zbor, mă-nclin uşor, m-aplec și scap de tine-amor
Scap pentru câteva secunde,
Apoi te-ntorci la mine-oriunde.
Dar nu m-opresc, nu ai ce-mi face,
Caci astăzi tu îmi vei da pace,
Nu mă opri căci o să mor,
Simțind cum nu sunt ce-mi doresc
Și că de astăzi te iubesc.

[Îmi scurtcircuitezi circuitele.]
Îmi scurtcircuitezi circuitele.
Îmi sfidezi simțurile și îmi scindezi emoțiile
atât de violent încât mi se topesc toate gândurile.
Aș dori să îmi resetez programele;
Să te șterg din memorie.
însă zâmbetul tău m-a virusat prea profund.
Și uitându-mă în ochii tăi intru într-o buclă infinită
din care nu voi mai ieși niciodată.
De fiecare dată când sunt lângă tine
compilatorul gândurilor mele dă erori
neințelese și nemaiîntâlnite până acum.
Și pierd controlul acțiunilor mele.
Aș dori să pot să salvez tot timpul petrecut cu tine
În fișiere criptate pe care nu le voi mai atinge niciodată
din frica de a nu le pierde.
Însă mi-ar da limită de memorie;
Aș mai vrea să-mi petrec restul infinit al secundelor cu tine
dar amândoi știm că ar da limita de timp depășită
și că ar supraîncărca legile Universului.
Cum ai reușit să îmi dărâmi toate barierele?
Să-mi smulgi rațiunea și sentimentele?
Să mă faci să simt nimicnicia reală a existenței mele
și să-mi conștientizez adevărata fire.
Ce ești tu, de fapt?
Ce simt pentru tine?

[]
[...]
acum stau întinsă pe pătura moale
și-ți simt căldura brațelor și iubirea din privire.
simt cum euforia îmi curge prin vene
dar tu n-ai avut curajul să iei o doză la fel de mare.
si totuși încă te țin de mână.
râd printre lacrimi și plâng printre zâmbete,
îmi amesteci esența umanității în interior
și arde când se lovește de fragilii pereți
ce-mi apără carcasa.
arde dar nu renunț,
arde și mă face mai puțin om,
arde și totuși
încă te țin de mână.
toate astea, pentru ce?