_edited.png)
*epilog*
//
corpul meu e un dulăpior cu medicamente un loc aseptic
și răcoros frankenstein peticit
din singurătăți & singularități trei consoane și trei vocale
& tot atâtea zile din săptămână
când rimelul poartă în sine o grămăjoară de moleculele
organice pe care o adaugă apoi
pe pleoapă sunt produsul a tot ce a existat înaintea mea
& din tot ce am trăit până acum
am învățat că vertebrele pot fi lipite la fel de
bine între ele și cu gumă de mestecat.
/chipul & asemănarea/
cinci ani de când îngrop bucăți din mine în
grădina din spatele casei membre &
intestine estetic împachetate se ridică până la fereastra de la etaj
& chiar dacă aș vrea să cos cu ață mov un corp deformat
tot ce aș primi în schimb ar fi o inimă eviscerată &
șapte ani de ghinion pentru șapte cioburi de oglindă spartă.
Anca Stumbea
Briana Agrici
/ce semeni aia culegi/
& se spune că prima impresie e despre zâmbet & aspectul mâinii
poate de asta îmi crispez mușchii feței când trece cineva pe lângă mine
să nu îmi vadă degetele însângerate și congestionate
& să își dea seama ca sunt aceeași eu din clasa a patra
care își atingea insistent mâinile de hârtia îmbibată de parfum
din cataloagele ieftine de cosmetice primite de la mama ca să se asigure
că palmele încă îi aparțin & nu au fost atinse de nimeni.
Ștefania Gandore
Stropii fierbinți îmi topesc insecuritățile.
Doare.
Doare dar nu mă deranjează.
Mă uit la oglinda aburită și îmi văd imaginea
distorsionată.
Trasez o linie tremurată cu degetul
Mă văd clar.
Totul e perfect simetric.
Și totuși de ce simt nevoia disperată de a mă
schimba?
De ce aștept să crească flori din
zgârieturile mele?
De ce aștept să mi se transforme vânătăile în
galaxii neregulate?
Neacșu Radu
/cum să mă iubească cineva
dacă eu nu mă iubesc pe mine/